joi, 14 iunie 2012

Colegi buni

 In vacanta de vara, inainte de a intra in clasa a-  IV- a ne-am mutat pe alta strada. Pe aceasta strada statea si una dintre colegele mele. O voi numi scurt L. Noi doua am devenit prietene bune. Mai aveam un coleg: D. cu care formam un trio, care a durat pana la terminarea clasei  a- VIII. Apoi drumurile noastre s-au despartit. Cand am inceput clasa a- IV- ane-a sosit o colega noua pe care o voi numi G. Aceasta colega era bolnava cu picioarele, nu putea sa mearga fara un ajutor de sustinere. Noi cei trei am sarit in ajutorul lui G. si in fiecare dimineata devreme la 7 eram la ea acasa. De multe ori o ajutam sa se imbrace, ii pregateam ghiozdanul si o duceam la scoala. Dupa terminarea cursurilor o aduceam acasa. Iarna o duceam cu sania ca sa nu se oboseasca.  Dupa terminarea calasei a- IV- a a plecat definitiv la Oradea pentru tratament. La o varsta tanara, inainte de a implini 20 de ani, am pierdut-o si pe prietena mea L. , care a murit intrun accident stupid aviatic. Am plans-o cu totii deoarece era o fata plina de viata, buna la suflet, si saritoare. Acum cativa ani m-am intalnit intamplator in Brasov cu G. , colega bolnava, nu s-a vindecat, dar in schimb s-a luptat in viata, a invatat si a devenit  profesoara de limbi straine. Ne-am bucurat amandoua de intalnire si ne-am adus aminte de perioada cand o ajutam sa mearga la scoala. Ea preda in Bucuresti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu